Fiecare rid spune o poveste. Fiecare „Ce?” retoric, fiecare „am înțeles” însoțit de o privire piezișă sunt portativul unei vieți trăite cu teama zilei de mâine, a mâinelui perpetuu pe care Paraschiva Dobre îl trăiește la cei 86 de ani în apartamentul cu două camere din Pantelimon. Nu mai aude bine, dar zâmbește larg și se bucură
Sincer, romantic și patriot – așa se autocaracterizează dl Dumitru Ispas. După ce a trecut prin multe, în cei 83 de ani, declară cu ușurință că, dacă cineva ar avea nevoie, i-ar oferi viața fără să stea pe gânduri. Lucrurile materiale nu-i aduc nicio alinare, s-ar bucura, însă, să rămână în amintirea oamenilor. Dorința domnului
După 20 de minute de mers cu tramvaiul 41, cobor la capăt de linie. Este o zi însorită, însă oamenii par împovărați de gândurile și sacoșele grele pe care le poartă prin stații. În mâna dreaptă țin strâns carnețelul cu câteva întrebări schițate și un reportofon. Sunt ușor emoționată, probabil din cauza asta am nevoie
Copilăria zbuciumată pe care a trăit-o doamna Cădu s-a dovedit a fi prevestirea unei vieți la fel de încărcată de amărăciune și de singurătate. Doamna Cădu nu își arată însă tristețea, ci întâmpină viața cu zâmbetul pe buze, așa cum îi stă bine unei luptătoare. Am cunoscut-o la centrul Organizației Suedeze pentru Ajutor Umanitar Individual,
Se prezintă simplu: Rodica, bunica celor trei nepoți. Pe doamna Rodica Sprînceană am cunoscut-o în timp ce își alegea câteva haine, pentru ea și copiii ei, din curtea Centrului Comunitar Ghencea. La prima vedere ai zice că e o bătrână ca oricare alta. Cu părul sur, strâns în coc, cu chipul ușor săpat de timp,
Domnul Panaitescu stă la curte. După ce deschide porţile mari metalice, ne întâmpină un câine-lup, iar înăuntru sunt două case foarte apropiate una de cealaltă şi vopsite într-o nuanţă de turcoaz. Casa din stânga stă să pice. Pereţii sunt înclinaţi, tavanul este lăsat, iar unele geamuri sunt crăpate. În ea stă domnul Lucian sau nea
De 85 de ani Elisabeta Oancea adună amintiri. Cu timpul, a învățat să le lege în povești pe care le spune, din când în când, celor ce vor să-o asculte. De fapt, doamna Elisabeta este ea însăși o poveste. După atâta timp de când își tocește tălpile pe Pământ, „mamaie”, așa cum îi zic toți,
Ușa este larg deschisă. Ciocănim totuși pentru a ne face simțită prezența. Doamna Eugenia face ultimele retușuri prin casă, pentru a ne primi așa cum se cuvine. Își trece mâna peste cuvertura de pe pat, potrivește un taburet și ne face semn să intrăm. Trăiește împreună cu fiul său într-o apartament cu două camere. Într-o
O viață care a-nceput în pași de balet și a continuat pe drumuri accidentate. Așa a trăit Chiriachița Dănăcică. Are 68 de ani și stă dintotdeauna în București. A schimbat adresa, însă n-a părăsit capitala. Are trei copii din două căsnicii eșuate. N-a avut noroc în dragoste, chiar dacă în ziua primei nunți a plouat
Fericire. Din 2010, Ioana Petre nu mai știe ce înseamnă asta. Atunci i-a murit soțul, marea dragoste, care o ținea „ca pe o floare la fereastră”. Astăzi, la 63 de ani, doamna Ioana locuiește cu băiatul ei, într-o garsonieră din Ghencea, iar neînțelegerile sunt la ordinea zilei între cei doi, care trăiesc doar din pensia
Proiect realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe,
sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.