In “Visele batranilor” au fost indeplinite 17 dorinte pentru 10 oameni in varsta, care se bucura de o masa calda si de timpul petrecut in doua centre de servicii sociale din Bucuresti, Organizatia Suedeza pentru Ajutor Umanitar Individual si Centrul Comunitar Ghencea. Le-au fost alaturi peste 30 de studenti voluntari, psihologi, jurnalisti, economisti. S-au intalnit cu ei, i-au vizitat la centru, acasa, s-au fotografiat impreuna, au scris despre ei, au comunicat dorintele lor companiilor.

14 companii au indeplinit visele batranilor nostri. Firme de media si comunicare, din domeniul turismului, alimentar, educational, al productiei de gherghefe, al comercializarii de produse electrocasnice, o companie de teatru, o editura, o firma de mobila, o fabrica de incaltaminte. Sunt companii din Bucuresti, Focsani, Galati, Ploiesti. Un cos de Pasti, un pelerinaj la manastirea Prislop, o masuta de cafea si doi tabureti, o masina de spalat, un gherghef pentru goblenuri, un aspirator, o excursie la munte, un cuptor cu microunde, un recamier, o colectie de carti de aventura, un televizor, un frigider, o excursie la manastirile din Moldova, o pereche de sandale, alimente, o carte de poezii publicata.

In “Visele batranilor” am luat o pauza si ne-am uitat in jur. La inceput, desigur, ii vezi pe cei apropiati, parinti, bunici. Nu ridici mult privirea pentru a-i vedea pe ceilalti, pentru a vorbi cu ei si a-i asculta. “Visele batranilor” este o pauza de cateva minute, ceasuri, zile, luni, dedicata celor pentru care imbatranirea ar trebui sa fie un proces firesc și demn, nu o criza, oameni care au dorinte, viseaza, traiesc. In “Visele batranilor” ne-am apropiat de varsta a 3-a apropiindu-ne de fapt de noi insine peste cativa ani sau cateva zeci de ani.

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.